sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Psophocarpus tetragonolobus

                                      

                              Psophocarpus tetragonolobus

Denumire populara: -winged bean(fasole aripata) sau mazare patrata, asparagus pea

-pastaile si boabele fierte au gust de ciuperci
-frunzele si tulpinile= nutret de calitate
-tuberculi sunt bogati in amidon


Origine.

          Indonezia .Este o planta cataratoare tropicala cu frunze trifoliate cu flori albastre sau rosii.
Pastaia de 6-9cm lungime cu 4 aripi (muchii)cu marginea dintata.
Cand pastaile ajung la maturitate, ele devin maro si se deschid si pocnesc eliberand semintele.
Frunzele, florile si tuberculii sunt de asemenea comestibili.Lastarii tineri si frunzele pot fi consumate ca si legume.
        Florile se folosesc pentru a da culoare orezului in mancaruri si la produsele de patiserie.
        In Surinam, Thempeh si tofu sunt facute din mazare patrata.


                  


                                  

vineri, 18 ianuarie 2013

Cassava - Manihot esculenta

Una din legumele tropicale foarte cultivate este Cassava-Manihot esculenta

Denumire pupulara- cassava, imanoka, kasaba, manioca, tapioca etc.



Cassava.

Un arbust tropical peren de 30cm inaltime.Frunze palmate, flori verzi si lastari casanti.
Inmultirea vegetativa se face prin butasire. Fructul este rotund sau alungit si are 3 seminte.
Cassava se cultiva pentru radacinile ingrosate bogate in amidon .
Varietati
-amare
-dulci 
-si cele  otravitoare
Dar chiar si varietatile dulci au coaja toxica ce trebuie decojita.
Toate partile plantei contine glicozide cianhidrice
Acestea sunt indepartare prin decojire si fierberea tuberculilor in apa.
Prin fierbere se distruge acidul cianhidric si apa in care s-a fiert tuberculii trebuie aruncata.

Origine- America de Sud

miercuri, 9 ianuarie 2013

Spanac de Noua Zeelanda




Spanacul de Noua Zeelanda contine mai multa vitamina C decat spanacul obisnuit si rezista la temperaturile din timpul verii.























duminică, 6 ianuarie 2013

Seminte de Momordica charantia- Castravete amar

Denumire stiintifica: Momordica charantia
Denumire populara: castravete amar


O leguma consumata frecvent in China poate fi cultivata si in tara noastra




Proprietăţile terapeutice ale acestei legume foarte amare au fost atestate de Departamentul Sănătăţii din Filipine, care a semnalat că fructul de Momordica charantia (castravetele amar) poate să reducă nivelul glucidelor din sânge.
Datorită proprietăţilor hipoglicemiante-antidiabetice, castravetele amar este folosit cu succes în tratamentul diabetului zaharat de gradul II. Cercetările au dovedit că o doză de 100 mg/Kg, administrată zilnic, este compatibilă cu 2,5 mg medicament antidiabetic luat de două ori pe zi

Mai mult, această sursă de insulină vegetală nu are nici contraindicaţii, nici reacţii adverse. Alte studii realizate în cadrul Universităţii Saint Louis din Statele Unite ale Americii au dovedit în urma experimentelor de laborator că extractul de castravete amar previne şi încetineşte evoluţia cancerului de sân şi creşte imunitatea persoanelor bolnave

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Sangele voinicului-Lathyrus tuberosus



Denumire stiintifica- Lathyrus tuberosus
Denumire populara: sangele voinicului, bobusor
In engleza- Earthnut pea


Radacina e comestibila consumandu-se fiarta sau prajita gustul fiind asemantor cu miezul de castana.
Florile sunt rosii-purpurii cu un parfum discret.
Poate fi utilizata atat ca planta comestibila cat si pentru decor.





















marți, 4 decembrie 2012

Gulia- Brassica oleracea L.,convar.caulorapa(D.C.)Alef., var.gongylodes L.(Fam. Brassicaceae)

Gulia- Brassica oleracea L.,convar.caulorapa(D.C.)Alef., var.gongylodes L.(Fam. Brassicaceae)

In enleza kohlrabi, turnip rooted cabbage; in germana- kohlrabi; in franceza-chou rave

Importanta.

Se cultiva pentru tulpinile tuberizate care se utilizeaza in stare proaspata, in arta culinara.Tulpinile tuberizate contin 11-14% substanta uscata, 4-7%glucide, 1,5-2,5%protide, precum si vitamine: C(50-80mg), B1, B2, caroten(0,2mg), saruri minerale:potasiu(344mg), fosfor(80mg), calciu(75mg),  valorile fiind raportate la 100g produs proaspat.

Origine si raspandire.

Gulia este originara din zona Marii Mediterane, provenind din specia spontana Brassica rupestris.A fost cunoscuta inca din antichitate.
Se cultiva pe suprafete mai mari in tarile vestice si din centrul Europei. La noi, cultura este raspandita in toate zonele tarii, dar pe suprafete mai mici comparativ cu varza alba.

Particularitati biologice.

Este o planta bianuala care in primul an formeaza tulpina tuberizata, iar in anul al doilea infloreste si fructifica.
Sistemul radicular este mai putin dezvoltat comparativ cu cel al verzei, radacinile fiind raspandite in stratul de sol de pana la 30-35cm.
Tulpina, in primul an de vegetatie, este scurta si dupa aproximativ 40-50zile de la rasarirea plantelor, aceasta incepe sa se ingroase, formand o portiune tuberizata, care reprezinta partea comestibila. La majoritatea soiurilor aceasta este sferica sau rotund-turtita, de culoare diferita(alba verzuie, rosie-violacee). Tulpina tuberizata este frageda la inceput, apoi tesuturile se lignifica, incepand din partea bazala si devine improprie pentru consum.
Frunzele sunt lung petiolate, de forma ovala, cu marginea crestata, fiind dispuse pe tulpina ingrosata in forma de spirala. La unele soiuri, petiolul si nervurile au culoare albastra -violacee.
In anul al doilea, dupa vernalizare, tulpina ingrosata se alungeste si se subtiaza spre varf, iar din mugurii existenti la subsoara frunzelor apar lastarii floriferi.
Florile sunt galbene, pe tipul 4, polenizarea este alogama, fructul este o silicva , iar semintele sunt putin mai mari fata cele de varza, au o forma ovoidala si culoare cafenie.

Exigente ecologice.

Guliile au cerinte moderate  fata de factorii de vegetatie .
Temperatura optima de vegetatie este de 18-20*C. Temperaturile scazute(sub 5*C) in faza de rasad pot determina vernalizarea plantelor, ceea ce provoaca pornirea prematura a lastarilor floriferi, in detrimentul formarii tulpinilor tuberizate.
Cerintele fata de apa sunt mai mari, comparativ cu varza datorita sistemului radicular mai slab dezvoltat. Insuficienta apei in sol, in perioada formarii tulpinilor tuberizate, determina lignificarea tesuturilor si reducerea productiei, iar alternarea perioadelor de umiditate cu seceta duce la craparea partii comestibile. Umiditatea solului trebuie mentinuta la valori de 70-75 % din capacitatea de camp.
Fata  de lumina gulia are cerinte moderate.In locurile umbrite insa se dezvolta prea mult aparatul foliar in detrimentul  tulpinii tuberizate.
Guliile prefera solurile fertile, fara exces de azot, cu pH 6,5-7,5. Pentru culturile timpurii sunt mai favorabile solurile usoare, nisipo-lutoase, iar pentru cultura de toamna solurile mai compacte, semigrele, lutoargiloase.
Nutritia minerala.Pentru o tona de produs plantele consuma 4-5kg N, 3-4kg P2O5, 8-10 kg K2O, 3-3,5kg Cao si 0,8kg MgO

Cultivare: -timpurii(70-80zile): Dworski, Favorit, Trerro, Kupa, Korist;

                 -tarzii(130-140zile): Goliat alb, Goliat albastru, Kossak.

Tehnologia de cultura

Gulia se cultiva in camp pentru cultura timpurie sau tarzie precum si in sere si solarii. In cultura protejata, de obicei, gulia se cultiva intercalata printre randurile speciilor de baza(tomate, castraveti), folosind astfel terenul mai intensiv.

Tehnologia de cultura in camp

In camp gulia poate fi amplasata in sola ocupata de celelalte legume varzoase.
Dupa cultura timpurie se poate cultiva pe acelasi teren alte specii de legume pentru productie tarzie(salata, spanac sau castraveti si fasole oloaga pentru industrializare).
Pregatirea terenului se face ca la cultura verzei.

Cultura timpurie.

Pentru infiintarea culturiii se realizeaza rasad, in rasadnite calde. Se seamana la inceputul lunii aprilie, folosind 0,8-1kg samanta pentru un hectar de cultura. Pentru suprafete mai mici, rasadul se repica in cuburi nutritive de 5 x 5cm. In perioada de producere a rasadurilor se aplica lucrarile specifice de intretinere. Temperatura se mentine peste 12-14*C, pentru a se evita vernalizarea. Inainte de plantare, cu aproximativ 10 zile se executa calirea rasadurilor.
Plantarea rasadurilor are loc incepand din ultima decada a lunii martie pana in prima decada a lunii aprilie. Se planteaza cate 5 randuri pe un strat dupa schema 50+25+25+25+25/20 cm sau 4 randuri, 66+27+27+27/18-20cm, realizandu-se o desime de 130-160mii plante la hectar.
Lucrarile de intretinere consta in completarea golurilor, 1-2 prasile manuale si mecanice, udari in perioadele secetoase si combaterea bolilor si daunatorilor ca la varza.
Recoltarea se face esalonat pe masura ce tulpina ingrosata ajunge la un diametru de 5-10cm, incepand din luna mai. Planta se taie sub tulpina ingrosata, se indeparteaza frunzele de la baza, lasand 3-4 frunze in varful tulpinii si daca este cazul, pentru valorificare se leaga cate  3-4 bucati/legatura.
Productia este de 15-20tone/ha.
Guliile timpurii se valorifica imediat dupa recoltare. Pastrarea se poate realiza pe o perioada scurta de timp, numai la temperaturi scazute (+1...+2*C) si umiditate ridicata, 90%.

marți, 27 noiembrie 2012

Broccoli - Brassica oleracea L., convar. botrytis L.var. cymosa, Duchesne (1785); sin. var. italica Plench(1808) Fam.Brassicaceae(Cruciferae)

Broccoli - Brassica oleracea L., convar . botrytis L.var . cymosa, Duchesne(1785);sin. var . italica Plench(1808) Fam.Brassicaceae(Cruciferae)



In engleza - broccoli; germana - brokkoli; franceza - broccoli asperge

Importanta.

Se utilizeaza in alimentatie, inflorescentele mai putin compacte, comparativ cu cele de conopida, la prepararea diferitelor mancaruri. Valoarea alimentara este ridicata datorita continutului in glucide, vitamine si saruri minerale.

Origine si raspandire. 

Broccoli are origine comuna cu conopida si este raspandita in aceleasi zone.
Productia mondiala este de aproximativ un mil. tone.
Se cultiva pe suprafete mari, in S.U.A., unde s-a raspandit dupa anul 1925, iar in prezent suprafata cultivata a ajuns la 40 mii ha. Printre tarile mari producatoare de broccoli sunt: Italia, Spania, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda.
La noi in tara, se cultiva pe suprafete reduse.

Particularitati biologice. 

In general plantele sunt asemanatoare cu cele de conopida, exceptie facand inflorescenta, care este mai rasfirata, putin compacta si usor desfacuta. Culoarea inflorescentei este verde, dar sunt unele soiuri cu inflorescenta violeta sau galben-verzuie.

Exigente ecologice.

Cerintele fata de factorii de vegetatie sunt in general asemanatoare cu cele de la conopida.
Temperatura optima de vegetatie este de 20-24 grade celsius, inainte de aparitia inflorescentei si 15-18grade in perioada de formare a acestora. Temperaturile de peste 20 grade in timpul formarii inflorescentelor grabesc procesul de formare a florilor si astfel, partea comestibila se depreciaza.
Fata de apa, are cerinte ridicate. Plantele reactioneaza negativ atat la lipsa apei din sol cat si la excesul de apa, prin deteriorarea calitatii partii comestibile.
Prefera solurile fertile, bine dezvoltate dar cu capacitate buna de retinere a apei, cu pH-ul intre 6,8-7,5. Plantele de broccoli tolereaza solurile usor saraturate.
Nutritia minerala. Pentru o tona de produs comercial plantele extrag din sol 1,8-4,9kg N, 0,5-1kg P2O5 si 5,4-10kg K2O

Cultivare.

La noi in tara, se cultiva hibridul Flash. Foarte bine se comporta in cultura, fiind recomandati pentru cultura in camp, hibrizii olandezi: Fiesta F1- pentru culturi timpurii si Kermit F1-pentru culturi timpurii de toamna.
Pe plan mondial exista o gama foarte variata de soiuri si hibrizi F1,  avand inflorescente de marime si culoare diferita: Dandy Early, Neptune, Marathon, Shogun, Pollux, Aikido.

Tehnologia de cultura.

In tarile mari producatoare de broccoli, se cultiva in camp cat si in sere si solarii. Tehnologia de cultura este asemanatoare cu cea de conopida.

Cultura in camp.

Se poate realiza primavara sau toamna. La cultura timpurie pentru a preveni efectul nefavorabil al temperaturilor mai reduse asupra plantelor, prin provocarea infloririi anticipate, se recomanda protejarea culturii cu adaposturi joase tip tunel.

Pentru cultura timpurie.

Rasadul se produce in rasadnite calde, incepand din luna martie. Se folosesc 300-350 grame samanta pentru un hectar de cultura. Rasadul se planteaza in prima decada a lunii aprilie la distante 70-75/25-30cm.

Pentru cultura tarzie.

Rasadul se produce pe strat, in camp, semanandu-se la inceputul lunii mai, plantarea avand loc in luna iunie, la distante de 70-75/30-35cm.
In tarile din vestul Europei se practica si culturi cu desimi mari, cu 20plante /m2, pentru a obtine inflorescente mici care sunt destinate conservarii prin congelare. In acest caz se planteaza la 25-30cm intre randuri si 15-20cm intre plante pe rand.
Lucrarile de intretinere sunt aceleasi cu cele aplicate la conopida, cu mentiune ca nu sunt necesare masurile de protejare a inflorescentelor de lumina.
Recoltarea se face in momentul cand inflorescentele s-au dezvoltat suficient, sunt relativ compacte, inainte de deschiderea bobocilor florali. Se recolteaza manual prin mai multe treceri, deoarece dupa recoltarea inflorescentelor principale, apar noi inflorescente mai mici. Inflorescentele se taie cu o portiune de tulpina de 10-15cm. 
Dupa recoltare trebuie sa se acorde atentie deosebita pastrarii deoarece perisabilitatea este mult mai mare comparativ cu conopida. Astfel la temperaturi de 15-20 grade celsius se depreciaza calitativ in 2 zile. La o temperatura de 10 grade se poate pastra cateva zile fara deprecieri semnificative. Pastrarea in stare proaspata nu poate depasi 2-3 saptamani nici in depozite cu atmosfera controlata (temp.scazuta, <5* C, concntratie sporita de CO2, 5-10%).Pastrarea mai indelungata poate fi posibila numai in stare congelata.
Productia este de 10-12 tone/ha (40% din inflorescentele principale) la cultura timpurie si 20 t/ha (60% din inflorescntele principale) pentru cultura de toamna.